Salutari!
YouMonTeam va avea prima sedinta de constituire pe data de 20 noiembrie la ora 13 in Amfiteatru, CNVA Galati.
Toti cei interesati sunt rugati sa incerce sa-si anunte prezenta la XA ( lista de prezenta) sau la adresa alexander_unkraut_10@yahoo.com.au - Alex Buruiana, pentru a ne putea orienta in legatura cu eventualele suprapuneri cu orele de curs.
Sedinta va dura aproximativ o ora si va prezenta specificul clubului si cate ceva despre viitoarele activitati.
Sunteti asteptati toti pasionatii de munte si miscare!
miercuri, 17 noiembrie 2010
miercuri, 10 noiembrie 2010
YMT
Un grup ce reuneste tineri pasionati de activitati outdoor in speranta crearii unui centru de discutii al noii echipe montane formata in Galati.
Iubesti muntele dar nu ai gasit calea de a te apropia de el? Te asteptam printre noi sa-l descoperim impreuna!
In curand va lua fiinta un plan vechi dar pe care poate l-ati asteptat de mult timp.
YouMonTeam este clubul pe care l-am creat pentru cei care cauta soarele inaltimilor.
Prima intalnire va coincide practic cu sedintade infiintare a clubului si va avea loc pe data de 20 SEPTEMBRIE 2010, cel mai probabil dupa terminarea orelor de curs. Mai multe detalii in zilele ce urmeaza.
De asemenea pentru informatii de orice tip puteti veni la XA, Alex Buruiana sau imi puteti scrie pe alexander_unkraut_10@yahoo.com.au.
De asemenea la sedinta va fi prezent si domnul Marian Anghel, ghid montan si instructor de alpinism, presedinte al Clubului Alpin Galati si AECO(Asociatia de Cultura si Educatie Outdoor).
Sunteri asteptati toti cei pasionati,cu speranta ca vom reusi sa cream grupul si atmosfera pe care ne-o dorim!
"I'm only interested in our experiences and not in the mountains — I'm not a naturalist, I'm interested in what's going on in the human beings..." (Reinhold Messner)
Iubesti muntele dar nu ai gasit calea de a te apropia de el? Te asteptam printre noi sa-l descoperim impreuna!
In curand va lua fiinta un plan vechi dar pe care poate l-ati asteptat de mult timp.
YouMonTeam este clubul pe care l-am creat pentru cei care cauta soarele inaltimilor.
Prima intalnire va coincide practic cu sedintade infiintare a clubului si va avea loc pe data de 20 SEPTEMBRIE 2010, cel mai probabil dupa terminarea orelor de curs. Mai multe detalii in zilele ce urmeaza.
De asemenea pentru informatii de orice tip puteti veni la XA, Alex Buruiana sau imi puteti scrie pe alexander_unkraut_10@yahoo.com.au.
De asemenea la sedinta va fi prezent si domnul Marian Anghel, ghid montan si instructor de alpinism, presedinte al Clubului Alpin Galati si AECO(Asociatia de Cultura si Educatie Outdoor).
Sunteri asteptati toti cei pasionati,cu speranta ca vom reusi sa cream grupul si atmosfera pe care ne-o dorim!
"I'm only interested in our experiences and not in the mountains — I'm not a naturalist, I'm interested in what's going on in the human beings..." (Reinhold Messner)
marți, 12 octombrie 2010
Prima ploaie
...Nu pot sa zic ca ma astepta. Nici muntele, nici cineva. Pentru ca eu cred ca nu astepti niciodata nimic ci doar te pregatesti. Atunci cand stai intr-o gara, afumata de fumul gros de tigara prin care zaresti chipurile usor nestiutoare, banuitoare, poate chiar speriate ale calatorilor, nu astepti. Nu astepti nici trenul, nici pe cineva ci doar te pregatesti sa vina trenul, sa vina cineva. Nici eu nu speram sa ma astepte cineva. Nu asteptam nimic decat sa traiesc alaturi de munte. Ma pregateam doar in interior sa tin pasul cu acesta. Era jocul de sah pe care nu-l pierdusem urat niciodata, insa nici nu simtisem ca-l castigasem cinstit pana acum..
...Ne inecasem in transpiratie. Urechile bubuiau de un zumzet al picaturilor de apa ce se izbeau de stanca lustruita de perfectiunea vremii. O ceata ingrata isi facea aparitia usor dinspre valeace tocmai o urcasem. De sus, lumina un soare pe care il aveam mai aproape, il vedeam mai bine si il simteam mai ingaduitor ca niciodata. Cabana de lemn, acoperita cu o tabla roscovana, roasa de furtunile ce bateau mereu in cautarea drumului la vale, avea prins in fata drapelul...
...Mereu mi s-a parut ciudat sa visezi noaptea. Cotloanele mintilor sunt doar amagiri si cu toate ca omul are nevoie de asa ceva, ele sunt doar stavilar al vointei. De altfel T.E.Lawrence spunea ca printre cei care viseaza ziua sunt oameni periculosi. E frumos sa fii o persoana periculoasa. E obositor oare? Visam sa ajung la Podragu si sa se termine urcusul agonizant. Nu eram periculos, nici macar nervos. Insa eram obosit…
“Toti oamenii viseaza:dar nu la fel. Aceia care viseaza noaptea in cotloanele ascunse ale mintilor lor se trezesc ziua pentru a-si da seama ca totul e lipsit de insemnatate: intre cei care viseaza ziua sunt oameni periculosi, deoarece ar putea sa-si traiasca visele cu ochii deschisi, sa le transforme in realitate.” T.E. Lawrence
Caldarea era ca un cazan imens, ce fierbea totusi in racoarea muntilor. Nu vedeam aproape nimic din cauza cetii si credeam ca mai avem destul pana la cabana. Ne obisnuisem cu o senzatie de umezeala dureroasa in degetele rasfirate prin bocanci.
...Ne inecasem in transpiratie. Urechile bubuiau de un zumzet al picaturilor de apa ce se izbeau de stanca lustruita de perfectiunea vremii. O ceata ingrata isi facea aparitia usor dinspre valeace tocmai o urcasem. De sus, lumina un soare pe care il aveam mai aproape, il vedeam mai bine si il simteam mai ingaduitor ca niciodata. Cabana de lemn, acoperita cu o tabla roscovana, roasa de furtunile ce bateau mereu in cautarea drumului la vale, avea prins in fata drapelul...
...Mereu mi s-a parut ciudat sa visezi noaptea. Cotloanele mintilor sunt doar amagiri si cu toate ca omul are nevoie de asa ceva, ele sunt doar stavilar al vointei. De altfel T.E.Lawrence spunea ca printre cei care viseaza ziua sunt oameni periculosi. E frumos sa fii o persoana periculoasa. E obositor oare? Visam sa ajung la Podragu si sa se termine urcusul agonizant. Nu eram periculos, nici macar nervos. Insa eram obosit…
“Toti oamenii viseaza:dar nu la fel. Aceia care viseaza noaptea in cotloanele ascunse ale mintilor lor se trezesc ziua pentru a-si da seama ca totul e lipsit de insemnatate: intre cei care viseaza ziua sunt oameni periculosi, deoarece ar putea sa-si traiasca visele cu ochii deschisi, sa le transforme in realitate.” T.E. Lawrence
Caldarea era ca un cazan imens, ce fierbea totusi in racoarea muntilor. Nu vedeam aproape nimic din cauza cetii si credeam ca mai avem destul pana la cabana. Ne obisnuisem cu o senzatie de umezeala dureroasa in degetele rasfirate prin bocanci.
Dupa un damb al vaii imi ridic privirea spre o taietura facuta in ceata. Cabana cenusie fumega linistita in mijlocul furtunii...
- Hai intra, ce crezi ca merg eu primul?
- Ce zici…mare nu?
- Bine intram amandoi…hai odata…
Deschid doua obloane coscovite ce inca pastrau o culoare rosie.
-Vii? Hai… ploua.
luni, 11 octombrie 2010
Premiera Locala
Imi aduc aminte ca citeam acum ceva vreme prin colectiile despre alpinism si escalada despre renumitele "alpiniade" ce aveau loc pe stancile tarii. Mereu incercam sa-mi imaginez cum arata aceasta competitie nu pentru inaltime, nu pentru rezistenta ci pentru frumusetea dansului unic al catararii.
Am placerea sa va anunt astfel Primul Campionat Local de Catarare Boulder tinut in Galati. Nu va dau prea multe detalii ci va spun ca el se adreseaza atat tinerilor sub 18 ani cat si adultilor. Campionatul va avea loc in perioada rece(octombrei 2010 - martie 2011) urmand a include probe de anduranta si viteza. Cataratorii vor aduna puncte pe parcursul a patru etape iar in final castigatorul va fi recompensat cu premii din partea magazinului de munte Rucksack.
Va las sa descoperiti mai multe despre competitie pe http://panoucub.wordpress.com/.
Felicitari organizatorilor si sper sa ma alatur si eu participantilor!
Am placerea sa va anunt astfel Primul Campionat Local de Catarare Boulder tinut in Galati. Nu va dau prea multe detalii ci va spun ca el se adreseaza atat tinerilor sub 18 ani cat si adultilor. Campionatul va avea loc in perioada rece(octombrei 2010 - martie 2011) urmand a include probe de anduranta si viteza. Cataratorii vor aduna puncte pe parcursul a patru etape iar in final castigatorul va fi recompensat cu premii din partea magazinului de munte Rucksack.
Va las sa descoperiti mai multe despre competitie pe http://panoucub.wordpress.com/.
Felicitari organizatorilor si sper sa ma alatur si eu participantilor!
duminică, 26 septembrie 2010
Done!
Ieri, pe 25 septembrie a avut loc ce mai mare actiune de volutariat si ecologizare organizata in Romania. "Let`s do it Romania" a adunat numai in Galati aproape 2000 de oameni si peste 150 de mii in toata tara. Cu ajutorul sponsorilor si a autritatilor locale, voluntarii au reusit sa curete tara intr-o singura zi. Romania este cea mai mare tara din aceasta regiune a Europei in care a fost implementat acest proiect ce a avut loc pentru prima data in Estonia.
Cam ce s-a intamplat in linii mai mici in zona noastra. Stiu ca au fost trimise grupuri in zona Brates, Real- iesirea spre Braila si chiar Cotul Pisicii. Numai in zona de la Real, respectiv padurea de pe partea dreapta a drumului si marginea acestuia, s-au strans peste 100 de saci de gunoaie, de la pet-uri pana la bucati de metal imense. Copii mici cu parintii, scoli si foarte multi tineri au ajutat impreuna la aceasta actiune. Materialele vor fi recicalte sau incinerate imediat ce vor fi ridicate si duse la punctele de colectare.
Normal ca poate nu totul a iesit perfect si multi am avea ce sa comentam asupra organizarii dar sa ne gandim ca tousi am facut ceva pentru Romania si ca am pornit de unde era mai important, de la curatenia care speram ca va aduce si respectul si bunul simt al oamenilor.
Inca o data felicitari tuturor organizatorilor si voluntarilor. Mai raman doua lucrui de spus. Ii rugam pe toti sa respecte munca noastra si nu in ultimul rand "WE DID IT ROMANIA"!
Cam ce s-a intamplat in linii mai mici in zona noastra. Stiu ca au fost trimise grupuri in zona Brates, Real- iesirea spre Braila si chiar Cotul Pisicii. Numai in zona de la Real, respectiv padurea de pe partea dreapta a drumului si marginea acestuia, s-au strans peste 100 de saci de gunoaie, de la pet-uri pana la bucati de metal imense. Copii mici cu parintii, scoli si foarte multi tineri au ajutat impreuna la aceasta actiune. Materialele vor fi recicalte sau incinerate imediat ce vor fi ridicate si duse la punctele de colectare.
Normal ca poate nu totul a iesit perfect si multi am avea ce sa comentam asupra organizarii dar sa ne gandim ca tousi am facut ceva pentru Romania si ca am pornit de unde era mai important, de la curatenia care speram ca va aduce si respectul si bunul simt al oamenilor.
Inca o data felicitari tuturor organizatorilor si voluntarilor. Mai raman doua lucrui de spus. Ii rugam pe toti sa respecte munca noastra si nu in ultimul rand "WE DID IT ROMANIA"!
marți, 3 august 2010
Looking for the summer...on the road...just tell
Hehe m-am dus, m-am dus, sa tai un copac,
Hehe m-am dus , m-am dus sa beau un coniac…
Hehe, m-am dus la munte…un summer job ce-a pus capac.
Scriu o scrisoare,
Un legamant.
Nu e de mirare…
Traiesc pe-un alt Pamant!
Nu ploua si nici nu e frig. E cald si presiunea nu-ti explodeaza capul. Nimeni nu intreaba intr-o engleza ragusita daca poate bea ceva. Nimeni nu mai bea un ceai aromat cu un rom intepator. Nu mai avem de facut inca doua ore pe o ploaie torentiala pentru a regasi printre pietre, umbre ale cetii, o cabana tot de piatra, ramasita a furtunii de ieri.
Valea cea adanca lunga de 20 de km am parcurs-o pentru ultima data si acum sunt doar pe un drum de fier, pe care nu-l simt. Mi se pare ca nu cunosc niciuo cale ci doar fiecare piatra, cot, culme, parau al vaii Podragu. Ceasul meu functiona dupa timpii facuti intre punctele finale ale potecii peticite tot de noi, cei ce reuseam sa ne intelegem cu muntele patrunzandu-i in adancuri.
Nu scriu pentru ca deja am uitat cum e sa astepti pe oricine. Nu ma amagesc cu un pahar de ceai cu rom si muzica linistita de la Turnuri. Nu ma plang de nimic in continuare pentru ca nu vreau sa ma inec singur. Nu am simtit singuratate pe inaltimi pentru ca nu am vrut nici altii sa sufere de ea. Am plecat singur din munti si m-am intors mai nerabdator ca niciodata.
Poate prea multe negatii ce par a nu-si avea rostul. Nu va ganditi ca sunt doar pentru ca am spus de prea multe ori DA in luna ce a trecut, nu pentru ca la munte inveti sa spui Da. Stingerea generatorului de energie pe care l-am pornit acolo e departe de a se intampla. Impulsul e destul de puternic pentru a lumina intreaga vale.
Sper sa nu necesite consum de energie aceste randuri ci dimpotriva, un mic soc. In cele ce urmeaza sper sa refac un traseu plin de peripetiile unei luni ce parea a fi o noapte incetosata de fumul cabanei, dar a fost o seara lumintata de luna pe care o asteptam. Multumiri muntelui, multumiri Fagarasului si oamenilor lui!
I- Drumul spre inaltimi
Am sosit in Brasov pe o caldura apoape odihnitoare, intr-o sambata de iulie. Picioarele imi erau inghetate cu toate ca le lungisem pe toate scaunele compartimentului trenului de dimineata dinspre Galati. Intarzierea era de 50 de minute si abia dupa aceea am inteles ca nu puteau fi recuperate doar cu putin energie si vointa…asa cum faceam noi la munte….
luni, 17 mai 2010
Eyp Romania - Moldova
The EYP represents a non-partisan and independent educational project which is tailored specifically to the needs of the young European citizen.
The EYP encourages independent thinking and socio-political initiative in young people and facilitates the learning of
crucial social and professional skills. Since its inauguration, many tens of thousands of young people have taken part in regional, national and international sessions, formed friendships and made international contacts across and beyond borders. The EYP has thus made a vital contribution towards uniting Europe.
Today the EYP is one of the largest European platforms for political debate, intercultural encounters, political educational work and the exchange of ideas among young people in Europe. The EYP consists of a network of 33 European associations and organisations in which thousands of young people are active in a voluntary capacity. The international umbrella organisation of the EYP is the Schwarzkopf Foundation.
Fot three days, 14-16 May, at Oglinzi, in Neamt Counti is was held the regional session of EYP Romania. Galati county ws represented by two teams of 11 people. It was an unforgettable and vision-widening event. Looking for more! My team, Galati I did a really good job and everybody was satisfied after the event. So let`s have some applause!
The EYP encourages independent thinking and socio-political initiative in young people and facilitates the learning of
crucial social and professional skills. Since its inauguration, many tens of thousands of young people have taken part in regional, national and international sessions, formed friendships and made international contacts across and beyond borders. The EYP has thus made a vital contribution towards uniting Europe.
Today the EYP is one of the largest European platforms for political debate, intercultural encounters, political educational work and the exchange of ideas among young people in Europe. The EYP consists of a network of 33 European associations and organisations in which thousands of young people are active in a voluntary capacity. The international umbrella organisation of the EYP is the Schwarzkopf Foundation.
Fot three days, 14-16 May, at Oglinzi, in Neamt Counti is was held the regional session of EYP Romania. Galati county ws represented by two teams of 11 people. It was an unforgettable and vision-widening event. Looking for more! My team, Galati I did a really good job and everybody was satisfied after the event. So let`s have some applause!
joi, 22 aprilie 2010
Cartare "Let`s do it Romania"
Se cauta coordonatori pentru proiectul cel mai mare proiect social din Romania. Pentru o parte din judeţe au fost deja desemnaţi coordonatori locali, datorită numărului mare de voluntari înscrişi. În aceste judeţe au început deja activităţi la nivel local. Judeţele fruntaşe sunt Cluj şi Timiş, dar şi municipiul Bucureşti.
Sarcinile unui coordonator de judeţ includ monitorizarea echipelor locale, elaborarea procedurilor de lucru şi a documentelor standard, iniţierea parteneriatelor şi mentinerea contactului cu echipa centrală de conducere. În acest moment, judeţele în care este foarte importantă înscrierea voluntarilor, pentru aceste pozitii, într-un numar mai mare, sunt: Argeş, Bistriţa Năsăud, Brăila, Botoşani, Buzău, Călăraşi, Dâmboviţa, Galaţi, Giurgiu, Harghita, Ialomiţa, Maramureş, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Suceava, Tulcea, Teleorman, Vâlcea, Vrancea şi Vaslui.
Sarcinile unui coordonator de judeţ includ monitorizarea echipelor locale, elaborarea procedurilor de lucru şi a documentelor standard, iniţierea parteneriatelor şi mentinerea contactului cu echipa centrală de conducere. În acest moment, judeţele în care este foarte importantă înscrierea voluntarilor, pentru aceste pozitii, într-un numar mai mare, sunt: Argeş, Bistriţa Năsăud, Brăila, Botoşani, Buzău, Călăraşi, Dâmboviţa, Galaţi, Giurgiu, Harghita, Ialomiţa, Maramureş, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Suceava, Tulcea, Teleorman, Vâlcea, Vrancea şi Vaslui.
Toţi cei care doresc să se implice în proiect în acest mod sunt rugaţi să se înscrie pe site-ul dedicat, www.letsdoitromania.ro, completând formularul disponibil la secţiunea Implică-te.
Termenul limită pentru înscrieri este 15 mai 2010.
Persoane de contact:
Anamaria Hâncu, anamaria.hancu@letsdoitromania.ro, 0734 857 405
Anca Baniţă, anca.banita@letsdoitromania.ro, 0724 229 678
Site: http://www.letsdoitromania.ro
Blog http://www.blog.letsdoitromania.ro
Twitter: http://www.twitter.com/letsdoitro
Cauza de Facebook: http://apps.facebook.com/causes/causes/403155/
sâmbătă, 27 martie 2010
Let`s do it Romania!
Data fixa a celui mai mare proiect de implicare sociala organizat pana in present in
În aprilie, proiectul intră într-o etapă foarte importantă, cartarea, realizată cu ajutorul voluntarilor înscrişi prin intermediul site-ului proiectului. Aceasta presupune determinarea mormanelor de deşeuri din arealele naturale şi stabilirea coordonatelor acestora cu ajutorul GPS-ului, informaţiile fiind ulterior încărcate într-un soft special. Rezultatul final al acestei acţiuni este harta deşeurilor din România, în baza căreia vor putea fi estimate resursele necesare pentru reuşita proiectului, inclusiv numărul de voluntari necesari în ziua de curăţenie.
Acest priect urias a fost inspirit de reusita Estoniei de a curate
România este cea mai mare
Asadar fiecare poate contribui chiar cu foarte putin pentru o Romanie mai curata!
marți, 9 februarie 2010
Toching the Void - Culmile Neantului de Joe Simpson - "Datorii"
“in contul unei datorii de care nu ma voi putea achita vreodata”
…datoria pe care Joe Simpson, un alpinist britanic o retraieste alaturi de fiecare cititor in raspunsul sau surd la constiinta umana ce ii zdrobeste mintea. O carte fara sirop cu frig si singuratate dar in care simti greutatile anzilor, simti persoana ce te provoaca odata cu propria ta constiinta.
Poate ca multe povesti socante si emotinate au fost puse pe hartie de scriitori profesionisti si din aceasta cauza le lipseste spontaneitatea si forta unei scrieri la prima mana. Aici straluceste Joe, ce reuseste sa creeze o opera ce supravietuieste prin modul absolut superb si cutremator in care este spusa o poveste incredibila de supravietuire.
“Toti oamenii viseaza:dar nu la fel.
Aceia care viseaza noaptea in cotloanele ascunse ale mintilor lor se trezesc ziua pentru a-si da seama ca totul e lipsit de insemnatate: intre cei care viseaza ziua sunt oameni periculosi, deoarece ar putea sa-si traiasca visele cu ochii deschisi, sa le transforme in realitate.” T.E. Lawrence
Asa incepe carte lui Joe Simpson cu fragmentul din “Cei sapte stalpi ai intelepciunii”, insa ce fel de om este alpinistul? “Condiţia umană este cea mai veche formă de alpinism... axiologic!” Destul de adevarat as zice. Omul poate trece sau se strecoara in lupta cu natura insa nu se poate ascunde de neputinta propriei fiinte.
In 1985, Simon si Joe pornesc sa escaladeze fata de vest a varfului Siula Grande (6.356m), un traseu nemaincercat pana atunci. Dupa trei zile ajung in varf. La intoarcere insa beatitudinea se transforma in disperare cand Joe isi rupe piciorul. Cei doi alpinisti nu renunta insa si pornesc o lupta contra cronometru pentru a se intoarce inapoi in tabara. Lipsa apei si a gazului ii face pe cei doi sa se grabeasca si sa inainteze si pe intuneric. Conditiile deosebite si o avalansa aparuta din intunericul noptii fac insa ca Joe sa ramana suspendat in coarda tinuta cu greu de Simon. Pentru a se salva de la moarte, Simon taie coarda, iar Joe cade intr-o crevasa.
Simon ajunge cu bine in tabara, dar remuscarile nu ii dau pace. Indiferent de situatia de pe munte o astfel de decizie nu iti aduce nici macar o clipa de liniste.
Joe insa nu a murit. S-a luptat cu frigul si cu zapada, a iesit din crevasa si s-a tarat pana la tabara. Joe descrie in Culmile neantului toate starile prin care a trecut in cele trei zile in care s-a luptat de unul singur cu muntele. Foamea, setea, frigul si durerea cauzata de piciorul rupt l-au insotit in permanenta. Speranta si dorinta de a trai au fost insa mai puternice si, dupa trei nopti de singuratate crancena Joe ajunge la tabara unde primeste ajutorul lui Simon.
Ecranizare cartii a fost un succes real urmarind firul povestii sub forma unui documentar.
Ce se intampla in mintea unui om condamnat sa aleaga mai mult decat clipa mortii ci chiar perosnajele acestei “piese”? Firul vietii ramane adevarul pe care il vede in fata sa. O realitate cutremuratoare ce totusi parca a fost intuita de fiinta umana. Forta de a continua rasufla totusi in fiinta ce alege sa paraseasca ratiunea societatii atunci cand se apropie “aplauzele de final ale zapezii”. Nu mai negociem pretul biletului la acest spectacol pentru ca intrarea pare libera dar poti ajunge sa platesti cu viata. Insa tot in afara ratiunii fiintei se gaseste acest risc asumat, aceasta dorinta de renegare a minutelor nelinistii zilnice.
“Viata poate sa-ti ofere surprise nebanuite. Ma voi supune sortie, voi incerca s-o pacalesc, sau imi voi forta detinul? Nu voi sti niciodata.” Joe Simpson - Iulie 2003
Nu in ultimul rand o carte “Si pentru acei prieteni care au plecat in munti si nu s-au mai intors”.
…datoria pe care Joe Simpson, un alpinist britanic o retraieste alaturi de fiecare cititor in raspunsul sau surd la constiinta umana ce ii zdrobeste mintea. O carte fara sirop cu frig si singuratate dar in care simti greutatile anzilor, simti persoana ce te provoaca odata cu propria ta constiinta.
Poate ca multe povesti socante si emotinate au fost puse pe hartie de scriitori profesionisti si din aceasta cauza le lipseste spontaneitatea si forta unei scrieri la prima mana. Aici straluceste Joe, ce reuseste sa creeze o opera ce supravietuieste prin modul absolut superb si cutremator in care este spusa o poveste incredibila de supravietuire.
“Toti oamenii viseaza:dar nu la fel.
Aceia care viseaza noaptea in cotloanele ascunse ale mintilor lor se trezesc ziua pentru a-si da seama ca totul e lipsit de insemnatate: intre cei care viseaza ziua sunt oameni periculosi, deoarece ar putea sa-si traiasca visele cu ochii deschisi, sa le transforme in realitate.” T.E. Lawrence
Asa incepe carte lui Joe Simpson cu fragmentul din “Cei sapte stalpi ai intelepciunii”, insa ce fel de om este alpinistul? “Condiţia umană este cea mai veche formă de alpinism... axiologic!” Destul de adevarat as zice. Omul poate trece sau se strecoara in lupta cu natura insa nu se poate ascunde de neputinta propriei fiinte.
In 1985, Simon si Joe pornesc sa escaladeze fata de vest a varfului Siula Grande (6.356m), un traseu nemaincercat pana atunci. Dupa trei zile ajung in varf. La intoarcere insa beatitudinea se transforma in disperare cand Joe isi rupe piciorul. Cei doi alpinisti nu renunta insa si pornesc o lupta contra cronometru pentru a se intoarce inapoi in tabara. Lipsa apei si a gazului ii face pe cei doi sa se grabeasca si sa inainteze si pe intuneric. Conditiile deosebite si o avalansa aparuta din intunericul noptii fac insa ca Joe sa ramana suspendat in coarda tinuta cu greu de Simon. Pentru a se salva de la moarte, Simon taie coarda, iar Joe cade intr-o crevasa.
Simon ajunge cu bine in tabara, dar remuscarile nu ii dau pace. Indiferent de situatia de pe munte o astfel de decizie nu iti aduce nici macar o clipa de liniste.
Joe insa nu a murit. S-a luptat cu frigul si cu zapada, a iesit din crevasa si s-a tarat pana la tabara. Joe descrie in Culmile neantului toate starile prin care a trecut in cele trei zile in care s-a luptat de unul singur cu muntele. Foamea, setea, frigul si durerea cauzata de piciorul rupt l-au insotit in permanenta. Speranta si dorinta de a trai au fost insa mai puternice si, dupa trei nopti de singuratate crancena Joe ajunge la tabara unde primeste ajutorul lui Simon.
Ecranizare cartii a fost un succes real urmarind firul povestii sub forma unui documentar.
Ce se intampla in mintea unui om condamnat sa aleaga mai mult decat clipa mortii ci chiar perosnajele acestei “piese”? Firul vietii ramane adevarul pe care il vede in fata sa. O realitate cutremuratoare ce totusi parca a fost intuita de fiinta umana. Forta de a continua rasufla totusi in fiinta ce alege sa paraseasca ratiunea societatii atunci cand se apropie “aplauzele de final ale zapezii”. Nu mai negociem pretul biletului la acest spectacol pentru ca intrarea pare libera dar poti ajunge sa platesti cu viata. Insa tot in afara ratiunii fiintei se gaseste acest risc asumat, aceasta dorinta de renegare a minutelor nelinistii zilnice.
“Viata poate sa-ti ofere surprise nebanuite. Ma voi supune sortie, voi incerca s-o pacalesc, sau imi voi forta detinul? Nu voi sti niciodata.” Joe Simpson - Iulie 2003
Nu in ultimul rand o carte “Si pentru acei prieteni care au plecat in munti si nu s-au mai intors”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Fagaras Hit Factory
Story in Tatra
Touch the mountain!
Slovak Challenge
High Adventure
