marți, 12 octombrie 2010

Prima ploaie

...Nu pot sa zic ca ma astepta. Nici muntele, nici cineva. Pentru ca eu cred ca nu astepti niciodata nimic ci doar te pregatesti. Atunci cand stai intr-o gara, afumata de fumul gros de tigara prin care zaresti chipurile usor nestiutoare, banuitoare, poate chiar speriate ale calatorilor, nu astepti. Nu astepti nici trenul, nici pe cineva ci doar te pregatesti sa vina trenul, sa vina cineva. Nici eu nu speram sa ma astepte cineva. Nu asteptam nimic decat sa traiesc alaturi de munte. Ma pregateam doar in interior sa tin pasul cu acesta. Era jocul de sah pe care nu-l pierdusem urat niciodata, insa nici nu simtisem ca-l castigasem cinstit pana acum..

...Ne inecasem in transpiratie. Urechile bubuiau de un zumzet al picaturilor de apa ce se izbeau de stanca lustruita de perfectiunea vremii. O ceata ingrata isi facea aparitia usor dinspre valeace tocmai o urcasem. De sus, lumina un soare pe care il aveam mai aproape, il vedeam mai bine si il simteam mai ingaduitor ca niciodata. Cabana de lemn, acoperita cu o tabla roscovana, roasa de furtunile ce bateau mereu in cautarea drumului la vale, avea prins in fata drapelul...

...Mereu mi s-a parut ciudat sa visezi noaptea. Cotloanele mintilor sunt doar amagiri si cu toate ca omul are nevoie de asa ceva, ele sunt doar stavilar al vointei. De altfel T.E.Lawrence spunea ca printre cei care viseaza ziua sunt oameni periculosi. E frumos sa fii o persoana periculoasa. E obositor oare? Visam sa ajung la Podragu si sa se termine urcusul agonizant. Nu eram periculos, nici macar nervos. Insa eram obosit…

“Toti oamenii viseaza:dar nu la fel. Aceia care viseaza noaptea in cotloanele ascunse ale mintilor lor se trezesc ziua pentru a-si da seama ca totul e lipsit de insemnatate: intre cei care viseaza ziua sunt oameni periculosi, deoarece ar putea sa-si traiasca visele cu ochii deschisi, sa le transforme in realitate.” T.E. Lawrence

Caldarea era ca un cazan imens, ce fierbea totusi in racoarea muntilor. Nu vedeam aproape nimic din cauza cetii si credeam ca mai avem destul pana la cabana. Ne obisnuisem cu o senzatie de umezeala dureroasa in degetele rasfirate prin bocanci.

Dupa un damb al vaii imi ridic privirea spre o taietura facuta in ceata. Cabana cenusie fumega linistita in mijlocul furtunii...

- Hai intra, ce crezi ca merg eu primul?

- Ce zici…mare nu?

- Bine intram amandoi…hai odata…

Deschid doua obloane coscovite ce inca pastrau o culoare rosie.

-Vii? Hai… ploua.

luni, 11 octombrie 2010

Premiera Locala

Imi aduc aminte ca citeam acum ceva vreme prin colectiile despre alpinism si escalada despre renumitele "alpiniade" ce aveau loc pe stancile tarii. Mereu incercam sa-mi imaginez cum arata aceasta competitie nu pentru inaltime, nu pentru rezistenta ci pentru frumusetea dansului unic al catararii.

Am placerea sa va anunt astfel Primul Campionat Local de Catarare Boulder tinut in Galati. Nu va dau prea multe detalii ci va spun ca el se adreseaza atat tinerilor sub 18 ani cat si adultilor. Campionatul va avea loc in perioada rece(octombrei 2010 - martie 2011) urmand a include probe de anduranta si viteza. Cataratorii vor aduna puncte pe parcursul a patru etape iar in final castigatorul va fi recompensat cu premii din partea magazinului de munte Rucksack.

Va las sa descoperiti mai multe despre competitie pe http://panoucub.wordpress.com/.

Felicitari organizatorilor si sper sa ma alatur si eu participantilor!
,,Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oamenii...

Am învăţat că toată lumea vrea
să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada.”

Gabriel Garcia Marquez - ultima scrisoare din “veacul de singurătate”.

Fagaras Hit Factory

Fagaras Hit Factory

Story in Tatra

Story in Tatra

Touch the mountain!

Touch the mountain!

Slovak Challenge

Slovak Challenge

High Adventure

High Adventure