Toching the Void - Culmile Neantului de Joe Simpson - "Datorii"

“in contul unei datorii de care nu ma voi putea achita vreodata”

…datoria pe care Joe Simpson, un alpinist britanic o retraieste alaturi de fiecare cititor in raspunsul sau surd la constiinta umana ce ii zdrobeste mintea. O carte fara sirop cu frig si singuratate dar in care simti greutatile anzilor, simti persoana ce te provoaca odata cu propria ta constiinta.

Poate ca multe povesti socante si emotinate au fost puse pe hartie de scriitori profesionisti si din aceasta cauza le lipseste spontaneitatea si forta unei scrieri la prima mana. Aici straluceste Joe, ce reuseste sa creeze o opera ce supravietuieste prin modul absolut superb si cutremator in care este spusa o poveste incredibila de supravietuire.

“Toti oamenii viseaza:dar nu la fel.
Aceia care viseaza noaptea in cotloanele ascunse ale mintilor lor se trezesc ziua pentru a-si da seama ca totul e lipsit de insemnatate: intre cei care viseaza ziua sunt oameni periculosi, deoarece ar putea sa-si traiasca visele cu ochii deschisi, sa le transforme in realitate.” T.E. Lawrence

Asa incepe carte lui Joe Simpson cu fragmentul din “Cei sapte stalpi ai intelepciunii”, insa ce fel de om este alpinistul? “Condiţia umană este cea mai veche formă de alpinism... axiologic!” Destul de adevarat as zice. Omul poate trece sau se strecoara in lupta cu natura insa nu se poate ascunde de neputinta propriei fiinte.

In 1985, Simon si Joe pornesc sa escaladeze fata de vest a varfului Siula Grande (6.356m), un traseu nemaincercat pana atunci. Dupa trei zile ajung in varf. La intoarcere insa beatitudinea se transforma in disperare cand Joe isi rupe piciorul. Cei doi alpinisti nu renunta insa si pornesc o lupta contra cronometru pentru a se intoarce inapoi in tabara. Lipsa apei si a gazului ii face pe cei doi sa se grabeasca si sa inainteze si pe intuneric. Conditiile deosebite si o avalansa aparuta din intunericul noptii fac insa ca Joe sa ramana suspendat in coarda tinuta cu greu de Simon. Pentru a se salva de la moarte, Simon taie coarda, iar Joe cade intr-o crevasa.
Simon ajunge cu bine in tabara, dar remuscarile nu ii dau pace. Indiferent de situatia de pe munte o astfel de decizie nu iti aduce nici macar o clipa de liniste.
Joe insa nu a murit. S-a luptat cu frigul si cu zapada, a iesit din crevasa si s-a tarat pana la tabara. Joe descrie in Culmile neantului toate starile prin care a trecut in cele trei zile in care s-a luptat de unul singur cu muntele. Foamea, setea, frigul si durerea cauzata de piciorul rupt l-au insotit in permanenta. Speranta si dorinta de a trai au fost insa mai puternice si, dupa trei nopti de singuratate crancena Joe ajunge la tabara unde primeste ajutorul lui Simon.

Ecranizare cartii a fost un succes real urmarind firul povestii sub forma unui documentar.

Ce se intampla in mintea unui om condamnat sa aleaga mai mult decat clipa mortii ci chiar perosnajele acestei “piese”? Firul vietii ramane adevarul pe care il vede in fata sa. O realitate cutremuratoare ce totusi parca a fost intuita de fiinta umana. Forta de a continua rasufla totusi in fiinta ce alege sa paraseasca ratiunea societatii atunci cand se apropie “aplauzele de final ale zapezii”. Nu mai negociem pretul biletului la acest spectacol pentru ca intrarea pare libera dar poti ajunge sa platesti cu viata. Insa tot in afara ratiunii fiintei se gaseste acest risc asumat, aceasta dorinta de renegare a minutelor nelinistii zilnice.

“Viata poate sa-ti ofere surprise nebanuite. Ma voi supune sortie, voi incerca s-o pacalesc, sau imi voi forta detinul? Nu voi sti niciodata.” Joe Simpson - Iulie 2003

Nu in ultimul rand o carte “Si pentru acei prieteni care au plecat in munti si nu s-au mai intors”.